In general, atitudinea populara fata de manipulare s-ar putea rezuma,
mai in gluma - mai in serios, in formula-parafraza "manipulare,
manipulare, dar s-o stim si noi"…

Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi... Indeosebi "marii
consumatori", dar mai ales "devoratorii" sunt veritabili "specialisti" in
materie. Ei incearca sa ghiceasca "ce se ascunde in spatele" lucrurilor
care se vad si se aud, al imaginilor si al cuvintelor, si cand e si cand nu
e cazul: "stim ca suntem manipulati, tot timpul suntem manipulati, nici
nu ne dam seama cat suntem de manipulati".

La noi, sloganul s-a lansat chiar de catre mediile de informare sau mai
ales de catre ele, la inceputul anilor `90. S-a vorbit atata de
manipulare, incat ea a devenit aproape o componenta principala a
imaginarului colectiv post-revolutionar.  

Telespectatorii "avizati" cred ca citesc semnele intentiilor manipulatorii
(pe care ei le dejoaca, desigur), nu numai in imaginile TV, ca atare, ci si
in text, in comentariile redactorilor si ale invitatilor, in mimica, gesturile
si inflexiunile vocilor prezentatorilor… ("ce privire avea!", "cu ce ton a
spus-o!"…). In discutiile de grup, mai ales cand vine vorba de
prezentarea informatiilor despre un eveniment sau altul, se ajunge,
invariabil, la constatarea "suntem manipulati, ce mai!", "toti
manipuleaza, toti dezinformeaza", dar si la "nu ne (mai) pacalesc ei pe
noi" (sau "nu cu una-cu doua"), "ne-am mai desteptat si noi"
(reconfortanta senzatie).

Ceea ce intrevad telespectatorii "vigilenti" atunci cand vorbesc despre
manipulare este o anumita "atitudine politica" a posturilor de
televiziune, a presei in general, fie in plan intern, pe axa "putere-
opozitie", fie pe plan extern ("pro-americani" - "pro-europeni"). Din nou
o constatare de loc neglijabila: publicul cunoscator este tot mai
numeros si extins - un public interesat si cu mare expunere la
informatii, cu spirit de discernamant, capabil de comparatii, cu abilitati
tot mai evidente de comunicare si de verbalizare, adica de exprimare a
opiniilor.

Ceea ce nu inseamna ca publicul este imun la actiunile manipulatorii;
totusi, constientizarea existentei fenomenului este un prim pas,
important, chiar daca se limiteaza deocamdata la segmente relativ
restranse (desi nu atat de restranse pe cat se crede). Cert este ca
publicul trebuie "sa faca fata" unui numar tot mai mare de imagini, de
reprezentari cumulate despre lume.

Problema care se pune este: cum sa invatam sa vedem, mai exact sa
citim imaginile, in particular sa vizionam, sa citim... printre randuri?